Ministerul Finanțelor Publice a publicat, în data de 9 ianuarie a.c., un proiect de ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit notei de fundamentare, proiectul de ordonanță este emis în contextul sarcinii ce revine statelor membre ale UEde a transpune și implementa directivele adoptate de Uniune, în cazul de față Directiva (UE) 2018/822.

Prin intermediul amintitului proiect se propune instituirea obligației intermediarilor de a raporta autorităților fiscale informații cu privire la anumite aranjamente transfrontaliere care ar putea fi utilizate în scopul obținerii unor avantaje fiscale (transferul profiturilor către regimuri fiscale mai favorabile, diminuarea impozitului datorat etc.).

În cuprinsul proiectului se regăsește o definiție a intermediarilor –aici fiind vorba și despre profesioniștii contabili membri ai CECCAR –, „în această categorie regăsindu-se, dar fără a se limita la aceștia, profesioniști din diferite domenii, cum ar fi consultanți fiscali, avocați, experți contabili, consultanți financiari, precum și entități cu sau fără personalitate juridică, spre exemplu instituțiile financiare etc”.

Noile cerințe de raportare vor intra în vigoare de la 1 iulie 2020, statele membre ale UE având obligația de a face schimb de informații la fiecare 3 luni după această dată. Primul schimb de informații va avea loc până la 31 octombrie 2020.

Actul normativ comunitar acordă posibilitatea statelor membre de a stabili situațiile derogatorii de la obligativitatea raportării de care pot beneficia intermediarii care, potrivit legislației naționale, trebuie să asigure secretul profesional.

Potrivit proiectului de act normativ, intermediarii care, potrivit legii, pot invoca un privilegiu profesional raportează informațiile referitoare la un aranjament transfrontalier raportabil numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informații de care aceștia iau la cunoștință în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare. Prin excepție de la situația menționată anterior, obligația de raportare este impusă tuturor actorilor care sunt implicați în conceperea, comercializarea, organizarea sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier raportabil, precum și celor care oferă asistență sau consiliere în acest scop.

Pe de altă parte, în cazul în care contribuabilul concepe și implementează singur o schemă transfrontalieră, obligația de raportare îi este transferată contribuabilului care beneficiază de un aranjament fiscal transfrontalier și care i-ar putea genera un avantaj fiscal.

În vederea îndeplinirii obligației de raportare, intermediarii sau contribuabilii, după caz, trebuie să declare autorităților fiscale doar acele aranjamente transfrontaliere care prezintă anumite caracteristici și elemente ce oferă indicii cu privire la evitarea obligațiilor fiscale sau la obținerea unui avantaj fiscal. Aceste caracteristici sunt denumite semne distinctive și se referă, în principal, la transferuri intra-grup de active necorporale greu de evaluat, achiziționarea de companii care înregistrează pierderi și utilizarea pierderilor pentru reducerea obligațiilor fiscale, conversia veniturilor în capital sau în categorii de venituri scutite de la plata impozitelor etc.

Actul normativ prevede și stabilirea unor sancțiuni pentru încălcarea obligațiilor de raportare în vederea creșterii gradului conformării voluntare atât a contribuabililor, cât și a intermediarilor.

Printr-un ordin al președintelui ANAF urmează să fie aprobat modelul formularului prin care intermediarii sau contribuabilii își vor îndeplini obligația de raportare. De asemenea, ANAF va elabora un ghid în vederea detalierii aspectelor privind modul de aplicare a prevederilor referitoare la tipurile de semne distinctive pe care intermediarii sau contribuabilii relevanți le utilizează în vederea stabilirii caracterului raportabil al aranjamentelor transfrontaliere.

Reamintim faptul că CECCAR a participat la întâlniri de lucru inițiate de Ministerul Finanțelor Publice pe tema transpunerii în legislația națională a Directivei (UE) 2018/822, ulterior fiind solicitate și propuneri din partea membrilor CECCAR în ceea ce privește prevederile pe care ar trebui să le conțină actul normativ ce va transpune directiva.

Sursa site CECCAR: http://ceccar.ro/ro/?p=16532

13.01.2020